Nevoia frumuseții și sănătății pielii
a pus bazele cosmetologiei
Expresia ,,Mens sana in corpore sano“-reflectă un aspect estetic care sugerează ideea de sănătate și frumusețe iar condiția asigurării acestora presupune solide cunoștințe de specialitate.
Înainte de toate trebuie gândit că cel căruia te adresezi este pielea, părul, unghiile, ei sunt de fapt clientul final. Atunci când se prefigurează un produs, la formularea lui trebuie să se țină seama și de ultimele tendințe atât din perspectiva principiilor active dar și de capacitatea de transfer a unor substanțe prin piele -transepidermic sau transfolicular.
Despre piele trebuie să știm:
Pielea este un organ esential, de importanță vitală ce reprezintă ansamblul de țesuturi foarte variate care acoperă ca un mantou suprafața corpului. Aspectul său diferă, în funcție de mai multi factori: rasa, vârsta, clima, porțiunea de pe corp analizată, sanatate, etc. Pielea este supusă direct influenței factorilor de mediu și suferă în mod automat schimbări ca urmare a acțiunii factorilor interni sau externi.
Pielea este cel mai mare organ, suprafata ei variază de la individ la individ, se siutează în general, între 1m2 și 2 m2, este catifelată, onctoasă și umedă. Suprafaţa este brăzdată de depresiuni, unele aparent denumite pliuri sau cute, altele minuscule denumite depresiuni infundibuliforme.
Din punct de vedere al greutatii, este cel mai greu organ din corpul uman de exemplu pentru o persoană de 75 kg pielea cântărește în jur de 3kg.
Culoarea pielii, depinde de rasă și de starea de sănătate, ea este influențată de trei factori – un factor fiind pigmentul, alt factor este vascular (vaso-dilatația sau vaso-constricția) și cel de al treilea factor este sanguin (creșterea sau scăderea globulelor rosii).
Grosimea pielii este evaluată în jur de 3mm, partea cea mai subțire se găsește la pleoape iar cea mai groasă la mâini și la picioare. Consistența pielii depinde și ea de numerosi factori: secreția glandelor cutanate, umiditatea atmosferica, influența radiatiilor ultra-violete și nu în ultimul rând starea de sanatate.
Pielea este compusă din patru regiuni suprapuse care, dinspre suprafaţă spre profunzime, sunt: epidermul, joncţiunea dermo-epidermică, dermul şi hipodermul.
Epidermul este situat la suprafaţă fiind un epiteliu nevascularizat. Joncţiunea dermo-epidermică, separă epidermul de derm. Urmează dermul care se continuă în profunzime cu hipodermul între cele două neexistând o limită netă. Anexele pielii care sunt de origine epidermică sunt localizate în derm şi hipoderm.
Epidermul este asa cum am spus, stratul exterior al pielii și este format din cinci straturi. Stratul cornos este cel mai superficial, este partea exterioară a epidermului. Functionează ca o barieră fizică, protejând corpul împotriva agresiunilor externe, a radiațiilor ultraviolet și a agențiilor infecțiosi, prin posibilitatea hipertrofierii sale, dar una dintre cele mai importante funcţii asigurate este cea de a preveni pierderile trans-epidermale de apă.
Grosimea sa este variabilă în funcţie de regiunea anatomică: este mai bine reprezentat în zonele de maximă solicitare mecanică (palme, tălpi).
La formularea unui produs cosmetic se ține seama de timpul necesar reînnoirii epidermului. Acesta reprezintă intervalul e timp necesar unei celule din stratul bazal să străbată toate cele cinci straturi ale epidermului şi să ajungă corneocit- adică să ajungă în stratul cornos. Acestă perioadă în mod normal este egală cu 26-38 de zile. Procesul devine mai lent (ciclu de reînnoire lent) în cadrul procesului de îmbătrânire cronologică a pielii şi se scurtează considerabil în psoriazis.
Reinoirea celulară poate fi stimulată şi de alţi agenţi între care: retinolul, alfa-hidroxiacizii (acid glicolic, acid lactic şi sărurile acestuia, acid tartric), (fito)estrogenii. De asemeni, reîntinerirea celulară poate fi „forţată” prin peelingul chimic profund, mediu sau superficial.
Cele mai importante lipide găsite intraepidermic sunt ceramidele, colesterolul şi acizii graşi. Se consideră că toate cele trei clase de lipide: ceramide, colesterol, acizi graşi, sunt esenţiale pentru menţinerea în parametri normali a epidermului, iar păstrarea unui raport echilibrat între ele, este o condiţie importantă pentru realizarea funcţiei de barieră a stratului cornos împotriva pierderii de apă – proces trans-epidermal.
Este unanim recunoscut faptul că ceramidele sunt substanţele cheie în privinţa hidratării epidermale. Ceramidele contribuie la menţinerea fluidităţii şi a hidratării spaţiului extracelular, proprietate esenţială a acestor lipide, ce explică importanţa lor dermo-cosmetică, în profilaxia deshidratării epidermale şi a îmbătrânirii cutanate. Mult timp ceramidele au fost considerate ingredient cosmetic valoros pentru produsele hidratante, si pentru că, odată cu înaintarea în vârstă, producerea lor este mai lentă și mai putină.
Joncţiunea dermo-epidermică este o structură fibroasă care face legătura între derm şi epiderm. Această graniță, delimitare, dintre epiderm şi derm are un rol cheie în migrarea celulară şi în repararea celulară şi tisulară. Joncțiunea este, considerată, sediu al dezvoltării primelor riduri superficiale, în cadrul procesului de îmbătrânire.
Dermul, stratul intermediar conține vasele de sânge care irigă stratul exterior. Dermul mai conține și foliculii de păr, glandele sudoripare și terminații nervoase.
Substanţa fundamentală a dermului este de consistentă, amorfă, clară, transparentă, vâscoasă şi intens hidratată. Componentele acestei substanțe sunt glicozaminoglicanii. Principalii glicozaminoglicani din derm sunt: acidul hialuronic, condroitin sulfatul, dermatan sulfatul şi keratan sulfatul. Din punct de vedere dermo-cosmetic cel mai important ca şi cel mai abundent este acidul hialuronic. Volumul mare de apă pe care îl poate incorpora determină proprietăţi intens hidratante pentru derm, ca şi proprietăţi antişoc şi de barieră contra penetrării substanţelor străine şi a bacteriilor patogene.
Fiind agent anti-îmbătrânire, hidratant de profunzime şi agent antirid, acidul hialuronic este unul dintre cei mai valoroşi ingredienti cosmetici. Hialuronatul de sodiu este cel mai des folosit în cosmetică pentru funcția sa de hidratant și pentru că este o formă mai stabilă la acţiunea distrutivă a radicalilor liberi, a radiaţiilor UV şi a agenţilor oxidanţi. Hialuroneatul de sodiu este bine tolerat de organism, nu este toxică și nu au fost observate reacţii alergice.
Apa este un bun promotor de absorbţie motiv pentru care se recomandă aplicarea lui pe pielea umidifiată. În regiunea dermo-hipodermică se găsesc glande sebacee şi sudoripare, foliculi piloşi în diverse stadii de evoluţie.
Hipodermul, cel mai profund strat și partea cea mai groasa a pielii, care conține celulele grase. Acestea formează o rezervă de energie și permit reglarea termică a corpului. Hipodermul este sediul celulitei. El se continuă fără vreo linie de demarcaţie cu ţesutul adipos subcutanat, considerat ca fiind parte integrantă a acestuia. Reprezintă 15-20% din greutatea corporală la bărbaţi şi 20-25% la femei. La femei, hipodermul şi în general ţesutul adipos subcutanat este dispus în loje verticale, de 0,5-1,5 cm, separate unele de altele prin septe conjunctive. La bărbaţi, prin determinism genetic, septele conjunctive ale ţesutului adipos sunt dispuse în reţea. Această diferenţă de arhitectură a ţesutui gras, pe sexe, ţine de caracterele sexuale secundare, care se instalează în copilărie şi în pubertate, sub influenţa hormonilor sexuali. Dispoziţia globală a ţesutului adipos este diferită la ambele sexe: la bărbaţi pe umeri, iar la femei pe fese şi coapse.
Celulita este distrofia dermo-hipodermică si reprezintă un defect estetic al tuturor straturilor pielii, cu aspect general de „piele în coajă de portocală”.
Acestă distrofie se dezvoltă cam 80% la femei, îndeosebi după decada a treia de vârstă. Cauza determinantă este specificul arhitecturii hipodermului la femei, fapt care explică absenţa acestui defect la sexul masculin.
Cunostiințele de fiziologie si biochimie cutanată stau la baza cosmetologiei si sunt riguros folosite în formularea produselor cosmetice. Aceste aspecte vor fi dezbătute în alte articole, cu privire la legatura principiilor active din produsele cosmetice și aspectele de tip fiziologic și biochimic cutanat.
